Eu merg înainte ca un măgar
de cardinal Roger Etchegaray
Da, chiar ca acel animal pe care un dicționar biblic îl descrie astfel:
„măgarul din Palestina e foarte rezistent, suportă foarte bine căldura, se hrănește cu ciulini. Are o formă a copitelor care face ca mersul său să fie foarte sigur; întreținirea lui e ieftină. Singurele lui defecte sînt încăpățînarea și lenea.”
Eu merg înainte ca măgarul din Ierusalim care, în ziua aceea a sărbătorii Floriilor, deveni mijlocul de transport al lui Mesia.
Eu nu sînt foarte deștept, dar un lucru știu: știu că îl port pe Isus în spinare și sînt mai mîndru de lucrul acesta decît dacă aș fi burgund sau basc.
Eu îl port, însă el este cel care mă ghidează: eu mă încred în el, el mă poartă spre împărăția lui.
Cine știe cît de zguduit e Domnul meu cînd mă mai împiedic de vreo piatră!
Dar el nu-mi reproșează niciodată nimic. E atît de frumos să simt cît e de bun și de generos cu mine: îmi dă timp s-o salut pe frumoasa măgăriță a lui Balaan, să visez în fața unui lan de spice, îmi dă timp să uit chiar că-l port.
Eu merg înainte în liniște. E ciudat cît de bine ne înțelegem chiar și fără să vorbim. Singurul lui cuvînt, pe care eu l-am înțeles foarte bine, pare că a fost spus special pentru mine: „jugul meu e ușor de suportat, iar povara mea e ușoară”. (cf Mt 11, 30)
Credință de animal ca atunci cînd, într-o noapte de Crăciun, o duceam vioi pe mămica lui spre Betleem.
Eu merg înainte cu bucurie.
Cînd vreau să-i cînt laude, fac un zgomot infernal, atît de fals cînt.
Atunci el rîde, rîde din toată inima, iar rîsul său transformă strîmtorile vechiului meu drum într-o pistă de dans, iar copitele mele greoaie în conduri înaripați.
Eu merg înainte ca un măgar care-l poartă în spinare pe Isus.